Mesaj pentru Europa
“…nu suntem ciori,nu stam in corturi facem eforturi sa ne elevam si nu cantam pe strazi in Viena la acordeon!
Noi nu cersim cu handicapul la vedere sa facem avere si nu ghicim viitorul in palma in dughene mizere!
Noi nu purtam fuste inflorate si nu furam din buzunare!
Nu emigram in Suedia cu 7 copii sa ne dati ajutoare!
Dati vina pe noi din Berlin in Pamplona de-mi sare voma ,manca-mi-ati pula - n-o sa gasiti un roman in rulote la Roma!
….timpul s-a scurs pentru aceasta prezentare. La final tre’ sa precizam ca Romania e o tara in Africa. Noi traim in gauri insalubre sub pamant suntem canibali si vanam sobolani cu arcul. N-avem masini ca noi ne deplasam prin copaci vopsiti in galben si toate constructiile pe care le puteti admira , daca alegeti sa faceti o excursie pe aceste meleaguri , sunt construite de o civilizatie superioara cu care noi nu avem nici o legatura. Va multumim!” - Parazitii-Slalom printre cretini -2007.
decembrie 5, 2007 at 8:36 pm
insa … cind se aude un acordeon in metroul parisian … toata lumea stie ca persoana care cinta este roman; cum am ajuns in asemenea hal? ne-am facut un lucru atit de teribil noi insine? un fel de lucru manual s-ar zice, nu? sa ne amintim inainte de :
“Prin noul sistem monetar, România era conectata la sistemele moderne europene si pâna la primul razboi mondial din 1916 a avut una din cele mai puternice monede ale continentului. Ca si francul francez si francul elvetian, leul românesc se raporta astfel: 1 dolar = 5,18 lei, 1 marca germana = 1,24 lei, 1 lira sterlina = 25,25 lei, toate aceste raporturi bazate pe echivalenta metalului pretios pe care îl contineau.
In perioada de patru decenii pâna la 1914, acest tip de moneda a fost cea mai puternica si a avut cea mai mare stabilitate din toata istoria economica a tarii si probabil din toate vremurile.
Interesant de stiut care era puterea de cumparare a monedei nationale si în ce raport se afla cu veniturile populatiei. In acest scop, vom prezenta un grup de preturi în lei, în 1877, 1900 si 1912, preturi medii de detaliu pe kg, pe piata Capitalei.
Astfel, pâinea a evoluat de la 0,24 lei (1877) la 0,23 (1900) si 0,26 (1912), zaharul, de la 1,25 la 1,13, respectiv 0,95; orezul a scazut de la 0,65 la 0,50, urcând usor la 0,56; brânza de oi, de la 0,60, la 1,05, respectiv 1,48; carnea de porc a pornit de la 0,55, la 0,80, apoi 1,34; un litru de vin a urcat de la 0,47 la 0,67, respectiv 0,90; tutunul, de la 12,15 a scazut la 10, revenind la 12,50.
In 35 de ani, preturile la unele produse au crescut de doua-trei ori, la altele s-au mentinut la acelasi nivel; moneda nu a cunoscut inflatie.
Care erau în aceasta perioada veniturile medii ale unor categorii de salariati, reproduse dupa datele bugetelor de stat? In 1900, ca salariu lunar un ministru primea 2 500 lei; un colonel, 800 lei; un capitan, 330 lei; un învatator la sat, 90 lei; la oras, 225 lei; un profesor de liceu cu gradatie, dupa materia predata, între 950-420 lei. Se poate calcula, pe baza preturilor, ce cantitati din bunurile mentionate puteau sa cumpere cu salariile lunare diferitele categorii de functionari; cel mai prost se platea munca taraneasca, cu 0,80-1,20 lei pe zi sau 20-30 lei pe luna.
Cu anii 1914-1916 se încheie cea mai glorioasa epoca a monedei românesti, careia i-a pus capat declansarea primului razboi mondial deschizându-se alta de inflatie si instabilitate, de periferizare a leului în sistemele monetare continentale.”
eh … unde or fi vremurile alea? daca unii dintre noi, la vremea aceea, ar fi reusit sa urmareasca intr-o alta maniera interesele tarii … nici nu am mai fi ajuns sa vorbim aici despre acest lucru